Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In ‘77 and ‘69 revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When the head of state didn’t play guitar
Not everybody drove a car
When music really mattered and when radio was king
When accountants didn’t have control
And the media couldn’t buy your soul
And computers were still scary and we didn’t know everything

When pop stars still remained a myth
And ignorance could still be bliss
And when God saved the queen she turned a whiter shade of pale
My mom and dad were in their teens
And anarchy was still a dream
And the only way to stay in touch was a letter in the mail

When record shops were still on top
And vinyl was all that they stocked
And the super info highway was still drifting out in space
Kids were wearing hand me downs
And playing games meant kick arounds
And footballers still had long hair and dirt across their face

I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

miros de cafea de creioane de oras de tramvai miros de dragoste de lemn ud si lemn pus pe foc paraind miros de carbune de tus de tempera de tub de culoare miros de carte proaspat cumparata de ziar de paine calda si de cornuri miros de cearsaf de teatru de bodega miros de parfum de filozofie aburita de poezie miros de tristete de dezolare de cinism mirosul postmodernismului atins de depresie miros de miros

gust de amar de dragoste de vin fiert cu scortisoara gust de tine de goliciunea comestibila de injuratura de lacrima sarata gust de crud de piersica de rosul zaharisit al lubenitei gust de cafea gust de bun gust gust de high-life de putred de floare gust de gust

te vad ca un interogatoriu vad fluturi vad culori vad dragoste vad de dupa sprancene vad cu milioane de ochi te vad nu te vad vad ce vad si cercetez cu ochi de sticla genele ne vad

aud mii de strigate te aud pe tine aud tastele curgand punand cap la cap litere aud soapte aud cuvinte aud chiar daca ti se pare ca nu aud gandurile cum se rostogolesc de.a valma in capu meu in privirea ta aud ce spui si ce nu spui aud cum trece timpul aud cum n.am mai auzit nicicand

pipai pielea ta calda pipai cuvintele le simt tolanite pe ceafa mea mai sa imi intre sub piele plescai secundele zemoase zdrobesc cu incisivii timpul pipai liniile din palma pipai pipaitul

miros pipaitul si gust auzul vazul il mixez cu mirosul si scot mierea din toate le las la dospit pana cand o coca bulbucitoare arunca in afara mirosul galben auzul albastru vazul verde pipaitul ocru si gustul movuliu aspru le iau colorate asa usor brumate le iubesc le urasc le reneg le adopt miros de gust de vaz de pipait dragoste

cuvintele. cale de comunicare. ok. dar chiar nu putem trăi fără ele? poate că nu sunt atât de importante pe cât par. da. schimb de păreri. discuţii. informaţii. dar, sentimentele? nu poţi iubi fără să spui ” te iubesc ” ? ce rost îşi mai au aici cuvintele? hai să privim în jur. câte inimi frânte..” dar mi.a zis că mă iubeşte..” ŞI CE? câtă naivitate.. câtă încredere în acele două cuvinte. azi “mă iubeşte” pe mine, mâine pe tine.. poimâine poate se reprofilează… you never know. şi totuşi ne hrănim pe baza lor. avem atâta nevoie de un “te iubesc” de un “mi.e dor de tine…” DA? prove it. cine cunoaşte cu adevărat iubirea? nu doar sentimentul ăla de ataşament sau de atracţie. iubire necondiţionată. să o pui pe EA pe primul loc, nu fotbalul sau eu mai ştiu ce pasiune ai. să te gândeşti non-stop la EA. nu doar când e departe. dar oare putem? de fapt, rectific. oare PUTEŢI? voi, băieţii ăia dragălaşi şi “nevinovaţi” care aveţi nevoie de mai mult decât una. “vai. iartă.mă dragă, eram beat” yeah right. şi noi îi credem, că doar… ei ne iubesc. nu suport când vă aud. dacă iubiţi o fată. demonstraţi.o! iubiţi.o numai şi numai pe ea. o fată nu vine cu bonus. nu e o ofertă promoţională. dacă alegi una o primeşti+ două gratis.

şi da. iar am deviat de la subiect. cuvintele. ne încălzesc, dar ne şi amăgesc sufletul. apoi ne dezamăgesc. nu înţelege greşit. vreau să.mi spui” te iubesc” de n+1 ori pe zi. dar nu vreau să fie doar vorbe în vânt.. poţi mai mult. pentru că eşti special şi unic… la fel ca orice alt băiat/ bărbat macho de pe pământ.

de ce iubim bărbaţii?

* pentru că ne mint frumos.

* pentru că în primu an al relaţiei suntem tot ce au mai frumos. apoi.. mai drăguţ…

* pentru că din când în când mai fac şi ei diferenţa dintre o fată frumoasă şi una bună. [ghici pe care o aleg]

* pentru că sunt multifuncţionali.

* pentru că ştiu când să îţi facă complimente frumoase.

* pentru că de obicei sunt de acord cu tine [ dar habar n.au despre ce vorbeşti ]

* pentru că încearcă să fie posesivi. dar nu ştiu că de fapt sunt ţinuţi “sub papuc”

* pentru că îţi mai fac câteva cadouri frumoase.

* pentru că se laudă cu tine.

* pentru că au tot felul de idei idioate, dar unele sunt chiar ok.

cineva a spus odată că există două tipuri de bărbaţi:

1. cei care sunt manipulaţi de femei . >:)

2. cei care nu ştiu încă, că sunt manipulaţi de femei.

în concluzie.nu ne mai minţiţi că ne iubiţi. iubiţi.ne pentru ce suntem.cuvintele nu. şi au rostul, decât dacă sunt spuse din suflet.

totuşi hai să nu fim noi acuma the bad guys şi să nu uităm că…” şiii băieţii plâng câteodată…ştii şi băieţii plâng.”..fie.

.

.restu e CANCAN.

De câte ori nu ţi-ai pus întrebarea DE CE?De ce nu poţi face ce doreşti,de ce nu poţi călători în întreaga lume,fără a avea nici o grijă?De ce trebuie să te gândeşti mereu la consecinţe?De ce să fii precaut când ai putea să te bucuri sută la sută de orice moment?De ce nu putem fi perfecţi?De ce nu putem avea totul?De ce reguli?De ce suferinţă,deznădejde,când poate fi fericire,pace şi optimism?De ce nori,când poate fi un cer albastru-sticla,senin?

DE CE?

DE AIA.

Acesta e răspunsul dat de însăşi VIAŢA,ca un “sâc-sâc” adresat într-un moment de cumpănă,care te deranjează şi în aceeaşi măsură,te nelinişteşte.De ce să îţi pese de urmări?Câte întrebări şi totuşi am un răspuns!!Dacă am răspunsul de ce nu îl spun?Pentru că fiecare are răspunsul lui.Unii cred că viaţa e făcută după reguli.Zi de zi,oră de oră,minut de minut,trăiesc după nişte reguli de care se simt,la un moment dat,sătui.Vor o schimbare,rutina îi plictiseste.

Alţii sunt non-conformisti(la extremă!)şi nu ascultă de sfaturile celorlalţi,nu au restricţii,nu au reguli,nu au nimic…Doar o viaţă pe care o întorc pe toate feţele,o viaţă menită să evite plictiseala.Dacă ar face asta cu cap,ar fi ok.Dar nu o fac.DE CE?Le este mai uşor aşa.Nu trebuie să se gândească la consecinteNEVER EVER. Pentru că nu le pasă de ceea ce urmează.Singurul care contează este prezentul,pe care îl trăiesc la maxim.

Şi mai este o categorie de oameni echilibrati,care,deşi pun mare preţ pe reguli,ştiu să se bucure de viaţă,dar să fie şi rebeli atunci când trebuie.

Tu în ce categorie te incadrezi?Eşti non-conformist,trăieşti viaţa la maxim?Sau ai o viaţă ordonată,trăită după un plan,conform căruia orice minut are menirea lui,şi ea legată strâns de o regulă?

Sau eşti pe undeva pe la mijloc?

DE CE?

gata.nu mai.îmi găsesc ceva de făcut şi gata.nu mă mai gândesc.nu.pleacă.

  ooof.acum chiar ai plecat?dar…n.am vorbit serios.hai.întoarce.te.cu tine pot să vorbesc.pot să.ţi spun orice şi ştiu că.mi vei păstra secretul.cu tine nu mă plictiseam niciodată.chiar dacă erai doar în gândurile mele.totuşi erai..

  dar ai plecat.sunt tristă.dar stai.eu te.am alungat.acum sunt chiar nervoasă.vreau din nou feelingul ăla în doi.iar am rămas doar eu.aştept să te întorci.te vei întoarce. n.ai încotro.ţi.e dor de mine.inima ţi.e goală.eu te pot face fericit.nu.i aşa?

  dar EL nu.mi răspunde.vrea să.mi cer scuze?nu.vrea să.l iubesc.

  şi se va întoarce.pentru că îl iubesc.pentru că mi.e dor de el.

  pentru că are nevoie de mine. 

*|It’s been so long
Do you remember me?
Time has come and gone
Seems like eternity|

*|Journal of nothings
Except “I miss you”
Destiny’s certain
I know I’ll get through|

se spune că nimeni nu are un sens viaţă.fiecare îşi găseşte însă unul.

  o mamă trăieşte pentru copilul ei.un tată la fel.dar copilul?el trăieşte doar pentru a ajunge părinte?perspectiva ne aduce semne de întrebare.când nu avem pentru ce trăi,născocim un vis pe care oricum nu.l ducem la capăt,pentru că apare altul.când te.ai întrebat ultima data care e sensul tău în viaţă?nu te.ai plictisit de aceeaşi rutină?zi de zi..din generaţie în generaţie..copilul se naşte,trei ani învaţă să vorbească,să meargă,să facă cât de cât diferenţa între lucruri,apoi e trimis la grădiniţă.acolo socializează, învaţă culorile,cifrele şi sexele încă trei ani.la şase ani e dat la şcoală.învaţă să citească să scrie ş.a.m.d. lucruri esenţiale mai patru ani.în clasa a5a învaţă să facă diferenţa între învăţător şi profesor.diversitatea îi complică viaţa.încep prieteniile,certurile,jignirile.obiceiuri proaste.încă mai are ce învăţa.repetă aceleaşi lucruri încă trei ani,apoi vine liceul. cei mai frumoşi ani se zice.prieteni noi,”duşmani noi”,iubiri.dar ce învaţă?nimic.

  ca orice alt adolescent crede că cel mai bine e să termine liceul,să facă facultatea,apoi o slujbă bună.şi în sfârşit o soţie,copil.pentru a avea un sens în viaţă?nu.pentru că aşa a fost învăţat.

  sensul unui copil este acela de a.i da mamei un sens.trăim pentru că trăim.şi fiecare îşi caută sensul.

  dar ce sens ar avea viaţa fără noi?